Terapie cognitiva: Revolutia cognitiva a anilor 1960 a avut, de asemenea, un impact major asupra practicii psihoterapiei, deoarece psihologii au inceput sa se concentreze tot mai mult asupra modului in care procesele gandirii umane influenteaza comportamentul si functionarea. Terapia cognitiva se concentreaza pe ideea ca gandurile noastre au o influenta puternica asupra bunastarii noastre mentale. De exemplu, daca aveti tendinta de a vedea aspectele negative ale fiecarei situatii, probabil ca veti avea o perspectiva mai pesimista si o stare de spirit mai negativa. Scopul terapiei cognitive este identificarea distorsiunilor cognitive care duc la acest tip de gandire si inlocuirea unor astfel de ganduri, cu unele mai realiste si pozitive. In acest fel, oamenii isi pot imbunatati starea de spirit si bunastarea generala.
Terapia cognitiv-comportamentala: Abordarea cunoscuta ca terapia cognitiv-comportamentala (CBT) este un tip de tratament psihoterapeutic, care ajuta pacientii sa inteleaga gandurile si sentimentele care influenteaza comportamentele.
CBT este frecvent utilizat pentru a trata o gama larga de afectiuni, inclusiv fobii, dependenta, depresie si anxietate. CBT este un tip de psihoterapie care implica tehnici cognitive si comportamentale pentru a schimba gandurile negative si comportamentele maladaptive. Aceasta abordare implica schimbarea gandurilor care stau la baza, care contribuie la stresul si modificarea comportamentelor problematice, rezultate din aceste ganduri.
Psihoterapia poate lua, de asemenea, o serie de forme diferite, in functie de stilul terapeutului si de nevoile pacientului. Cateva dintre acestea pot fi:
- Terapia individuala, care implica lucrul unu-la-unu cu un psihoterapeut.
- Cuplu-terapia, care implica un terapeut concentrat pe lucrul cu un cuplu, pentru a ajuta la imbunatatirea modului in care functioneaza in relatia lor.
- Terapia de familie, care se axeaza pe imbunatatirea dinamicii in cadrul familiilor si poate include mai multe persoane, intr-o unitate de familie.
- Terapia de grup, care implica un grup restrans de indivizi, care au un scop comun. Aceasta abordare permite membrilor grupului sa ofere si sa primeasca sprijin de la ceilalti, precum si sa practice noi comportamente in cadrul unui grup de sustinere si receptivitate.
Unele lucruri de luat in considerare inainte de a incerca psihoterapia:
Exista o serie de probleme sau preocupari atat pentru terapeuti, cat si pentru clienti. Atunci cand alegeti un terapeut, luati in considerare daca va simtiti confortabil cu divulgarea informatiilor personale, terapeutului in cauza. De asemenea, trebuie sa evaluati calificarile terapeutului, inclusiv tipul de grad pe care il detine si anii de experienta.
Persoanele care ofera psihoterapie pot detine o serie de titluri sau grade diferite. Unele titluri, cum ar fi “psiholog” sau “psihiatru” sunt protejate si contin cerinte educationale si de licentiere specifice. Unele persoane care sunt calificate pentru a efectua psihoterapie includ psihiatri, psihologi, consilieri, asistenti sociali licentiati si asistenti psihiatri avansati.
Atunci cand furnizeaza servicii clientilor, psihoterapeutii trebuie sa ia in considerare aspecte precum consimtamantul informat, confidentialitatea pacientului si obligatia de a avertiza. Consimtamantul informat implica notificarea unui client cu privire la toate riscurile si beneficiile potentiale asociate tratamentului. Aceasta include explicarea naturii exacte a tratamentului, a eventualelor riscuri, a costurilor si a alternativelor disponibile. Deoarece clientii discuta frecvent probleme care sunt foarte personale si sensibile pentru ei, psihoterapeutii au o obligatie legala de a proteja dreptul pacientilor la confidentialitate.
Cu toate acestea, o situatie in care psihoterapeutii au dreptul sa incalce confidentialitatea pacientului, este daca clientii reprezinta o amenintare iminenta fie pentru ei, fie pentru altii. Obligatia de a avertiza autoritatile, ofera consilierilor si terapeutilor dreptul de a incalca confidentialitatea, in cazul in care un client prezinta un risc pentru o alta persoana.
