Unii oameni vor să citească mai mult, doar că nu găsesc intrarea potrivită. Îi descurajează grosimea volumelor, începuturile cu motorul la relanti, descrierile care curg prea mult sau limbajul încărcat.
Alții ajung acasă obosiți și nu mai au chef să caute acea pagină care aprinde scânteia. Nu e vorba de lipsă de inteligență ori de antipatie față de cultură. De cele mai multe ori, e o nepotrivire între dispoziția cititorului și tipul de poveste pe care o are în față.
Aici seriile fantasy au un avantaj. Ele sunt construite ca un șir de episoade și promit discret că, dacă primul volum te prinde, urmează altele în același ton. Universul se strânge capitol cu capitol, iar cititorul, chiar și cel sceptic, are pe ce călca fără să simtă golul dintre trepte.
Ce funcționează pentru un cititor reticent
Seriile care merg bine nu se pierd în preambuluri. Intră rapid în acțiune, pun în față personaje care vorbesc natural și fixează, de la început, miza: cine urmărește ce, de ce contează, ce se pierde dacă nu iese.
Umorul ajută enorm, mai ales când vine din replici firești, nu din poante împinse. La fel ajută detaliile de viață obișnuită: o pauză la o terasă, o glumă stânjenită, un tic verbal. Când obiectele cunoscute capătă rosturi noi, când prietenia devine utilă într-un pericol imediat, lectura prinde puls.
Mai e ceva, ținut adesea în umbră: forma serială în sine. Capitole scurte, tăieturi puse fix unde trebuie, finaluri de volum care deschid o ușă în loc să o lase să cadă greoi. Iar limbajul accesibil, fără prețiozități, ține poarta deschisă pentru cine nu a mai citit de mult.
Câteva „porți de intrare” care chiar se deschid
Când discutăm despre starturi bune, apar câteva tipare. Lumea școlii de magie rămâne primitoare pentru cei la început de drum, fiindcă îmbină zile obișnuite cu miraculosul fără să pară forțat.
Aventurile unui puști aruncat în mitologia greacă, spuse cu poftă și replici sprintene, sunt o altă cale sigură: ritm, umor, mize clare. Pentru adolescenții atrași de tensiune socială și dileme morale, distopiile cu concursuri mortale și mișcări de rezistență ridică pulsul aproape din oficiu. Iar clasicul portal către o lume paralelă, fie că se ascunde în spatele unui dulap sau la capătul unei poteci, rămâne o soluție curată: dacă intrarea e simplă, mintea acceptă jocul.
Dacă apetitul e pentru aventură pură, drumurile cu hărți, comori și creaturi bizare fac treabă bună. Îți creează reflexul acela sănătos: mai citești încă două pagini, apoi încă un capitol, apoi constați că s-a făcut noapte.
Un exemplu românesc care leagă lumile
Mi-a făcut cu ochiul un roman românesc care bifează exact ce caută un cititor neîncrezător: acțiune care pornește repede, o voce simpatică, glume fără coate, un pericol real și un oraș recognoscibil. Aventura se naște la marginea Clujului.
Un adolescent de treisprezece ani, Mihai, povestește la persoana întâi cu o autoironie caldă. O fabrică abandonată devine terenul de joacă preferat, iar în sala de conferințe a acelei fabrici se cască o groapă misterioasă.
Din legenda urbană „a înghițit un polițist și n-a mai ieșit” se ajunge, rapid și foarte vizual, la o cădere în necunoscut, la o ușă stranie care se aprinde și la o încăpere cu o sabie, un coif, provizii pentru ani întregi și un bătrân care pare să știe mai mult decât spune.
Ce cucerește aici e felul în care obiectele își schimbă natura. Sabia devine un creion, coiful se transformă într-o șapcă, iar în palmele băiatului apare un fel de foc rece, albastru, care îl face mai iute decât s-ar aștepta. Intră în scenă un polițist în toată regula, Petre, cu replici seci și reflexe bune, iar bătrânul Marcus jonglează între mister și griji practice. Nu lipsesc nici inamicii, creaturi feline cu ochi negri care atacă în haită.
Urmează o fugă cu o furgonetă verde inscripționată cu un leu, un episod cu un elicopter încăpățânat și o pauză la o terasă unde „cocktailul” de broccoli al eroului smulge inevitabil un zâmbet. Totul are un aer cinematografic, dar rămâne în registrul acela plăcut de carte pe care o porți cu tine.
Lumea din fundal are reguli și tihnă. Există sate mitice, un conflict vechi, o cheie spartă în patruzeci de arme legendare ascunse în lumea noastră sub forma unor lucruri banale.
Miza se limpezește repede: identitatea lui Mihai, reîncarnarea unei figuri importante, prieteni care s-ar putea dovedi paznici, artefacte care așteaptă să fie găsite. E exact tiparul care îi ține aproape pe cititorii tentați să renunțe la primul semn de oboseală.
Volumul deschide o serie, iar asta ajută. Știi că urmează continuarea, așa că merită să îți faci loc în program. Iar dacă vrei să pui mâna pe el, “Drumul spre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan se poate cumpăra online de pe Carturesti.ro și Libris.ro, simplu, fără vânătoare prin anticariate. Pentru un cititor reticent, accesul ușor chiar contează.
Cum îi apropiem de citit pe cei sceptici
Un mic ritual ajută. Douăzeci de minute seara, fără telefon lângă tine, cu o băutură caldă sau cu muzică la volum mic. Pauzele nu se judecă. Variantele audio sunt foarte bune dacă deblochează intrarea. Poate funcționa și alternanța: un capitol citit de părinte sau prieten, un capitol citit de „reticent”, cu un scurt schimb de impresii.
Adaptările pentru cinema ori televiziune nu sunt dușmani. Uneori filmul văzut înainte creează cadrul în care cartea curge mai ușor.
Seriile centrate pe un grup de prieteni au un avantaj clar. Îți alegi repede un personaj preferat și mergi cu el până la capăt. Când eroul are vârsta ta, când glumește cu referințe la jocuri video și la viața de bloc, e mai ușor să îți pese.
Asta reușește și romanul pomenit mai sus: aduce portalul în vecinătate, la marginea unui oraș real, și lasă cititorul să recunoască străzi, tonuri, poate chiar ticuri de limbaj. Nu ai nevoie de un dicționar de termeni inventați, nu te blochezi în genealogii. Te prinde acțiunea și, între două scene, înveți regulile lumii aproape fără să observi.
Ce rămâne după prima serie reușită
De aici se prinde un obicei care nu are gust de obligație. După un volum care ți-a plăcut, treci firesc la următorul. Când o serie îți dă sentimentul că faci parte din „gașcă”, cauți și alte lumi. Poți deschide direcții noi, spre povești cu mize sociale mai apăsate sau spre fantezii cu construcții de lume mai elaborate.
Important este că bariera a căzut. Te trezești, fără să-ți propui, că mai stai zece minute peste program doar ca să afli ce se întâmplă cu un băiat, o sabie făcută creion și niște prieteni care par să apară exact la momentul potrivit.
Titlu: Drumul către o altă dimensiune; Autor: Bradu Mihai Dan; Disponibilitate: online pe Carturesti.ro și Libris.ro.
