Pachetul este compus din GTA 4: Lost and The Damned, lansat in februarie 2009, si din noul GTA 4: The Ballad of Gay Tony, care a fost lansat si ca DLC independent la sfarsitul lunii octombrie.
Povestea originala a GTA 4 nu va fi inclusa in pachet, jucatorii trebuind sa achizitioneze jocul original daca doresc sa urmareasca si povestea lui Niko Belic.
Din punct de vedere al gameplay-ului, Gay Tony nu vine cu aproape nimic nou. Exceptand sesiunile de parasutism si de fapt, parasuta in sine ca element, jocul urmareste aceeasi reteta ca cea din GTA IV. Shoot to kill – mission completed. Mai ales ca are foarte multe misiuni in care mijlocul de transport de baza e elicopterul. Atat de multe misiuni cu elicopterul precum aici nu am vazut in toate celelalte GTA-uri la un loc.
Nu la fel de negativist sunt si legat de elementul special al acestui joc si anume: povestea. Nu am mai intalnit niciodata personaje atat de detaliate, cu trairile, dramele si bucuriile lor, de care sa te poti atasa. Schimbul de replici dintre personaje este plin de sarcasm si umor, la un nivel pe care nu l-am mai intalnit pana acum. Va garantez ca veti savura replicile mai mult decat o face gospodina pe telenovela momentului pe acasa TV.
Cu astfel de texte nu pot spune decat ca sunt mai mult decat nerebdator cand vine vorba de GTA V. Daca au ajuns la asemenea nivel, mi-e si frica sa ma gandesc unde am ajuns cu asteptarile.
The Lost and Damned
Primul DLC pentru GTA IV a oferit fix contrariul fata de predecesorul sau. In timp ce elementele de gameplay inovatoare si-au facut aparitia in TLaD, din punct de vedere al povestii am fost oarecum dezamagit. Avand in vedere ca toata lumea il considera fratele mai bun, am socotit ca aceasta decizie unanima este luata din toate punctele de vedere, nu doar gameplay related.
Mi-a placut foarte mult ca am ajuns sa imi caut motocicleta in loc sa prefer alt mijloc de transport, ca n-a existat nici macar un moment in care sa simt nevoia sa iau taxiul pentru a ajunge la destinatie, ca mersul “in haita” pe langa schimbul de replici dintre motociclisti iti regenera si viata si motocicleta. Faptul ca ai doi ‘parteneri’ pe care-i poti suna in majoritatea misiunilor si vor veni sa te ajute sau iti vor oferi moduri mult mai usoare sa rezolvi misiunile, dar si multe multe altele pe care va las sa le descoperiti singuri, ofera prin The Lost and Damned mai mult decat un set aditional de misiuni ci aproape cu totul alt joc.
Din punct de vedere al povestii insa, nu pot admira la fel de mult acest DLC. Nu spun ca are o poveste proasta sau neinspirata, dar luandu-mi ca referinta personajele din Gay Tony pot spune ca la acest capitol Rockstar a progresat admirabil.
Tot aici am observat si limitele engine-ului. Cu toate ca pana acum nu m-am plans de motion blur-ul exagerat ce inconjoara Liberty City, atunci cand conduci inaintea pack-ului tau de motociclisti, cel care va merge in dreapta ta se vede de-a dreptul oribil.
Neplacut mi s-a parut si faptul ca desi de la San Andreas la GTA IV s-a trecut la o fizica ceva mai realista a vehiculelor, cand vine vorba de motocicletele din TLaD ne-am cam intors de unde s-a inceput. Devine deranjant sa vezi ca poti sa te urci pe stalpi cu motocicleta.
Per total insa, exista atat de multe lucruri bune in jur incat iti poti lua foarte usor ochii de la ce te deranjeaza.