Pamantul este cea mai mare planeta telurica din sistemul nostru solar si este singura din Univers cunoscuta ca adapostind viata.
Insa ce se afla in interiorul Pamantului?
Desi pare ciudat, este mai usor sa ajungem pe planeta Pluton decat sa patrundem in interiorul Pamantului. Chiar si cele mai adanci gropi realizate de oameni nu depasesc cativa kilometri, iar centrul Pamantului se afla la o distanta de 6375 de km.
Insa am invatat cate ceva despre interiorul Pamantului printr-o alta metoda, indirecta. Cutremurele si exploziile nucleare genereaza unde seismice care calatoresc prin volumul Pamantului. Masurand intensitatea si timpul parcurs al unei unde seismice in multe locatii de pe suprafata Pamantului, putem determina densitatea materialului la diferite nivele aflate in interior.
Mesajele primite din adancuri, concretizate fie prin fenomene magnetice, termice, electrice sau fenomene seismice, am putut aduna mai multe informatii.
Din toate aceste masurari, am aflat ca interiorul Pamantului este format din 3 mari nivele: scoarta (crusta), mantaua si nucleul.
Scoarta se gaseste intre 0 si 40 km, urmata de mantaua superioara incepand de la o adancime de 40 si pana la 400 km. Mantaua superioara se compune din roci dure, bogate in silicat de fier si magneziu.
Ajungem la adancimea de 2700 kilometri, loc de unde incepe „miezul exterior” si se termina la o adancime de 5150 km. Miezul exterior, cel de tranzitie si miezul interior formeaza nucleul Pamantului.
sectiune-pamantMiezul exterior este compus din metale topite si sunt la originea campului magnetic terestru.
Dupa aceasta incursiune spre interiorul Pamantului, ajungem la o adancime de 6375, centrul Pamantului.
Nucleul a fost primul element intern identificat. A fost descoperit in anul 1906 de catre R.D. Oldham, dupa un studiu al cutremurelor si a ajutat in explicarea densitatii Pamantului, dupa calculele lui Newton.
Cu cat patrundem mai adanc in interiorul Terrei, temperatura creste. Materia din interior este mai calda decat cea de la suprafata. Fiind mai calda, aceasta se dilata si are o densitate mai mica. Asadar, materia calda si usoara din adancuri intra in miscare ascendenta, iar cea rece si grea din partea superioara coboara, ocupand locul lasat liber de materia calda ce urca. Pamantul este intr-o continua schimbare si nu este surprinzator faptul ca structura interna a Pamantului influenteaza placile tectonice.
De exemplu vulcanii sunt formati prin eruptia lavelor, cenuselor si a gazelor dintr-un focar cu topituri magmatice situate in adancime. Profunzimea fiecarui strat al Pamantului este determinata de greutatea specifica a rocilor componente. Astfel, in centrul Terrei se gasesc cele mai grele elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme ajung la temperaturi foarte ridicate, fapt ce determina topirea rocilor cu formare de gaze.
Fenomenul acesta cauzeaza presiuni deosebit de mari, iar gazele cauta sa strapunga straturile de la suprafata.
Rocile vecine magmei sufera si ele procese de transformare, fiind numite roci metamorfice. Materiile incandescente ce ies din interiorul Pamantului isi fac loc spre suprafata prin niste cratere, deschideri cu forme si diametre diferite.
Atunci cand magma iese la suprafata, fenomenul este numit „eruptie”. Magma iese la suprafata acolo unde scoarta terestra opune cea mai mica rezistenta. Rezistenta este redusa de crapaturile din scoarta terestra sau de limitele dintre placile tectonice continentala. Eruptia unui vulcan mai este insotita si de cutremure de pamant, eruptii de gaze, cenusa si lava.
Datele colectate de undele provocate de cutremure, de inertia de rotatie a Pamantului si de experimentele din laborator au dus la presupunerea ca miezul Pamantului este format din fier, oxigen, sulfur sau nichel, sau probabil combinatii ale acestora.